Si uite ca n-am mai apucat sa scriu pe blog. Am fost destul de ocupata in ultima perioada sau poate n-am avut destula inspiratie sa scriu sau despre ce sa scriu.
Ce sa spun? ca am devenit invatatoare(eu?).da.si am 27 de copii de care deja mi-e dor, si sunt in vacanta de abia 2 zile. Pana peste 3 saptamani ce fac?
Da. si uite ca am ajuns invatatoare la o scoala-fundatie pentru copii rromi.Este o experienta minunta. Am invatat multe despre acesti copii minunati care in fiecare zi ma invata cate un lucru: in primul rand prin copilaria lor ma regasesc si eu de multe si ma trezesc razand de toate nazdravaniile lor. Dar imi dau seama ca trebuie sa redevin serioasa si ca destinele lor sunt, intr-un fel, in mainile mele. Ca "trebuie sa iasa ceva din ei" cu ajutorul meu. Si astfel am o responsabilitate destul de mare. Si trebuie sa fiu matura pentru ca sa vada in mine poate ce nu au vazut la parintii lor (si unii nu au parinti).
Pentru mine nu pot sa spun ca este un serviciu/job/munca(sau cum s-ar mai spune), ma duc cu drag si ma intorc cu drag la acesti copii. Mi-au devenit prea dragi ca sa raman prea mult suparata pe ei.
Recunosc ca ma supara cam in fiecare zi si trebuie sa tip pana ragusesc, si ca am unii copii mai slabuti (la invatatura), dar nu pot sa nu-i iubesc si sa-i nu-i indragesc si sa nu-i iert (pentru ca stiu sa-si ceara iertare atunci cand gresesc).
Am multe sa-i invat,vreau!sa devina ceva in viata.Unii din ei au mari sanse "sa devina ceva in viata", sunt atat de mandra de ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu