Cand lumea a fost creata,s-a stabilit ca firul vietii fiecarei fiinte sa aiba o anumita durata.Cand a venit randul magarului,acesta a iesit in fata si a intrebat cat va trai.
-Treizeci de ani!veni raspunsul.E suficient?
-Oho,este o viata prea lunga.Ganditi-va cate generatii va trebui eu sa car de dimineata pana seara in tot acest timp.Va trebui sa car sacii cu porumb la moara pentru ca altii sa-l transforme in paine si s-o manance,pe cand eu nu voi primi nimic in schimb.Poate doar suturi si bice.Asa ca de-ati putea,va rog,sa-mi scurtati viata cu cativa ani.
Astfel magarul a fost ascultat si i s-a redus viata la optsprezece ani.Fericit,animalul a intrat inapoi in rand si a urmat cainele.
-Eu cat voi trai?intreba acesta.
-Cat vrei!Crezi ca cei treizeci de ani pe care magarul i-a refuzat,ti-ar fi suficienti?
-Nu,nu vreau asa multi!raspunse prietenul omului.Ganditi-va ca eu trebuie sa alerg,iar labele mele nu vor rezista cu siguranta atata timp.Pe deasupra imi voi mai pierde si vocea si n-am sa mai pot sa latru.Imi vor cadea dintii si n-am sa mai pot musca.La ce mi-ar trebui treizeci de ani?Sa ma tarasc dintr-un colt in altul si sa urlu de soarta mea?
Plangerea cainelui a fost si ea ascultata,iar viata i-a fost scurtata de la treizeci de ani la doisprezece ani.Auzind acestea,cainele s-a retras multumit in rand si i-a facut loc maimutei.
-Tu vei accepta,cu siguranta,sa traiesti treizeci de ani,se auzi vocea Destinului.Tu n-ai sa muncesti precum magarul sau cainele,asa ca de ce n-ai accepta?
-Asta cam asa e ,raspunse maimuta.Dar daca stau sa ma gandesc bine,viata mea are si ea o particularitate.Va trebui sa ma stramb in fata oamenilor ca sa-i fac sa rada si sa ma rasplateasca mereu cu mere,mere ce se dovedesc adesea a fi acre.De asemenea,tu stii ca de cele mai multe ori glumele ascund tristetea,iar eu sunt o fiinta trista,n-am sa ma pot preface atata amar de vreme.
Atunci viata maimutei a fost scurtata la zece ani,iar animalul s-a retras multumit la locul lui.In cele din urma si-a facut aparitia omul sanatos si viguros care a vrut sa stie si el cat de lunga va fi existenta sa.
-Vei trai treizeci de ani!veni raspunsul.Crezi ca este de ajuns?
-Este prea putin,spuse omul.La varsta aceea de-abia termin de construit casa in care voi locui,fac focul ce-mi va incalzi vatra,plantez copaci din ale caror fructe ma voi hrani.Tocmai atunci sa mor cand incep sa ma bucur de viata?Te rog sa-mi prelungesti viata.
-Iti voi adauga cei doisprezece ani scurtati din viata magarului.
-Tot nu-i de ajuns,zise Omul.
-Iti voi mai adauga cei doisprezece ani scurtati din viata cainelui.
-Tot nu este suficient,zise Omul.
-Iti mai dau atunci zece ani scurtati din viata maimutei.Si cu asta basta.
Atunci omul a trebuit sa se retraga ,desi nu era in totalitate multumit.Astfel,conform destinului sau,omul are de trait saptezeci de ani.Primii treizeci de ani reprezinta perioada barbatiei lui,perioada ce trece de altfel foarte repede;in acest timp,omul este sanatos si viguros,munceste cu placere si se bucura de viata.Urmeaza apoi optsprezece ani adaugati din viata magarului,ani care-i aduc greutatile una dupa alta.Trebuie sa munceasca pentru lucruri care-i bucura pe altii,dar nu primeste in schimb decat invinuiri si reprosuri.Urmeaza cei doisprezece ani scurtati din viata cainelui.Cand omul sta pe la colturi mormaind si molfaind mancarea,caci de pe acum nu mai are dinti sa mestece.Cand trece si aceasta perioada,urmeaza cei zece ani scurtati din viata maimutei,ani cu care se apropie sfarsitul.Atunci omul incepe sa se prosteasca,sa se copilareasca si sa faca tot felul de lucruri iesite din comun.Si uite asa reuseste sa para ciudat in fata celor din jur,determinandu-i pe acestia sa-si schimbe impresia avuta despre ei.
